De fiecare data cand plec din IASI spre casa, gandul la un buchet mare de flori imi strabate mintea.(sa o fac pe mama fericita!)

Cand era mai micuta imi zicea sa am grija de florile ei din balcon ca florile sunt speciale si frumoase.

“Ai grija maicuta de florile lu` mama cat e la serviciu pentru ca ai sa vezi ce bucuroasa ai sa fii cand vor creste si vor imbobocii!!”

E cea mai speciala fiinta de pe pamant pentru mine si fratii mei.Patru cezariene sa ne aibe pe toti.Si-a dedicat fiecare minut noua celor patru copii (doi baieti si doua fete).A riscat, si-a semnat foaia de deces pentru noi ,si inca mai trage maicuta mea cea frumoasa.

Eroina a fost, este si v-a fii pentru mine si fratii mei si tata eroul:)

Cand eram la gradi cel mai special cantecel pentru mine era:”De ziua ta mamico!”saraca plangea si ma saruta pe frunte in fiecare zi cand veneam de la gradi cu cosuletul si rochita de ghiocel!

Acum e mai mica decat mine de statura si ma mangaie cu mainile mici si imbatranite cu cea mai mare caldura si blandete.

TE IUBESC MAMA!!

Diferenta de ani,de tari si de concepte, ce s-au petrecut cu mult timp in urma acum in Franta se petrece sub forma de joc.

Totura aplicata de Alexandru Nicolski in anul 1949 in penitenciarul din Pitesti(„reeducarea detinutilor politici de catre alti deetinuti„), acum in 2010 in Franta se aplica in timpul unei emisiuni de divertisment sub forma de electrocutare.

Sunt si diferente sunt si asemanari insa cel mai bine e, ca din emisiune totusi nu  a iesit nimeni mort. Experimentul Pitesti reflecta „satanismul„ comunistilor din timpul lui Gheorghe Gheorghiu-Dej.

Cei care au „scapat„ de detentie au fost izolati ani intregi desprinsi de luamea reala si atunci au si-au dat seama cu adevarat de latura lor artistica,morala,etica.Valorile au fost schimbate chiar din radacina, radacinilor.

Doamne fereste de asa ceva acm in Romania!

Andreea Paun

ANDREEA-ANDREI-de la “Andreas” , nume masculin grecesc care inseamna “razboinic”

Eu??? razboinica, nicidecum…..chiar daca se spune despre roscate ca-s a dracului iaca eu nu sunt, chiar ma consider o fata buna :) si nu radeti ca nu e nimic de ras….la suflet mai oameni buni doar nu ajung “narcis”…. oricum nu mi se potriveste numele l firea mea de om nebun….

Andreea Paun

Acest ziar online are nevoi de anumite schimbari:

-coloarea de font ar trebui sa o respecte pe cea tiparita adica rosul

-pagina de deschidere depinde de stirea zilei

-aspect comunist, prea simplist

-stirile de inceput  nu au indrumare spre ciùtirea integrala

-acelasi meniu si pe verticaa si pe orizontala

-totul este inghesuit pe prima pagina

Andreea Paun

Presa s-a manifestat în decursul timpului în funcţie de posibilităţile de comunicare pe care le aveau oamenii la un moment dat. Noţiunile de spaţiu şi timp sunt noţiuni cheie în analiza istoriei modului de transmitere al informaţiilor.

La început, înainte de apariţia tiparului informaţia circula pe cale orală. Reprezentanţii puterii politice şi administrative transmiteau hotărârile, înştiinţările pe cale orală, prin viu grai; oamenii erau chemaţi în mijlocul cetăţii, în pieţele publice pentru a li se comunica diverse lucruri: hotărâri legislative (taxe, biruri pe care le aveau de plătit etc.), proclamarea unor titluri nobiliare, înştiinţări privind victoria sau dimpotrivă înfrângerea în război etc. Informaţia circula în comunităţi restrânse.

Odată cu apariţia tiparului, la mijlocul secolului al XV-lea, comunicarea între oameni începe să se extinda. Exista începând cu acest moment posibilitatea de a stoca informatia, de a o multiplica şi de a o răspândi.

În ţările române, tiparul apare prima data abia în secolul al XVIII-lea, datorită eforturilor depuse de Mitropolitul Antim Ivireanul în Muntenia. La început noua invenţie, tiparul este folosită doar pentru a tipări şi răspândi cărţi din diverse domenii. Problema periodicităţii apariţiei unui material informativ (revistă, ziar) apare mult mai târziu după 1600.

Ziarele au fost primul mijloc de informare de mare audienţă. Acestea au apărut în secolul al XVII-lea, iar în secolul al XIX-lea cele mai respectate, precum The Times în Marea Britanie, exercitau o influenţă puternică asupra clasei mijlocii educate care forma “opinia publică”. Mai târziu, datorită unui sistem de învăţământ îmbunătăţit şi datorită progresului economic s-au creat condiţiile unei audienţe a presei scrise. Ziarele care să satisfacă cerinţele publicului cititor au apărut în SUA în anii 1870 şi 20 de ani mai târziu în Marea Britanie.

În ţările române primele reviste şi ziare apar în secolul al XIX-lea. În secolul al XX-lea, odata cu apariţia radioului si a televiziunii, presa intră într-o nouă etapă de dezvoltare datorita acestor posibilităţi de comunicare.
Dacă ne referim la ultimii 7-8 ani, datorită dezvoltării comunicării prin reţeaua Internet, trebuie să amintim şi presa transmisa si receptionată folosind acest ultim mod de comunicare.

Prin urmare, ţinând cont de aspectele prezentate mai sus, în momentul de faţă, presa se poate clasifica în funcţie de modul de transmitere şi recepţionare a informaţiei în următoarele categorii: presa scrisă (difuzată prin intermediul ziarelor şi revistelor), presa vorbită (radioul, televiziunea), presa transmisa prin alte mijloace cum ar fi Internetul.

Se mai poate face o clasificare a presei în funcţie de periodicitatea apariţiei: presa cu apariţie zilnică, cu apariţie săptămânală (hebdomandare), cu apariţie lunară sau trimestrială.De asemenea, în funcţie de conţinutul informaţional presa poate suferi diverse clasificări (sportivă, politică, economică, literară, teatrală, ştiinţifică, informaţională, academică etc.).

Datorită rolurilor sale de formare, influenţare şi/sau manipulare a opiniei publice este clar că presa reprezintă o putere în stat. De multe ori anumite decizii politice sau juridice au fost influenţate de apariţia unor informaţii în presa.

Aceasta nu este o situaţie foarte confortabilă pentru presa, deoarece trebuie să facă faţă unui număr crescut de condiţionări de natură politică, economică şi socială care, prin însumare, îi pot anula eficienţa acţiunii. Pentru a fi eficientă în acţiunile ei, presa trebuie să fie independentă; acest lucru este relativ atât pe plan naţional dar şi internaţional.

Nu putem vorbi de o obiectivitate absolută deoarece şi presa este reprezentată de oameni, care pot fi mai mult sau mai puţin obiectivi, în funcţie de subiectul tratat, situaţie, implicarea sau neimplicarea în situaţia prezentată în presa, şi nu în ultimul rând în funcţie de apartenenţa sau simpatia pentru un anumit segment politic, în funcţie de gradul de cultură şi de experienţa profesională a ziariştilor. Pe de altă parte independenţa editorială a presei şi profitabilitatea ei nu pot fi păstrate într-o economie de piaţă. Ziarele, revistele, emisiunile sunt urmărite în funcţie de diverşi factori: cultură, educaţie, situaţie socială.

Nu putem pretinde unui şomer sau unui om care are dimpotrivă o situaţie materială profitabilă dar este lipsit de o educaţie de nivel mediu să cumpere reviste sau să urmărească emisiuni cu caracter cultural educativ. Acesta va fi interesat cel mult de latura relaxanta, de divertisment a presei care de multe ori are un caracter informaţional precar chiar degradant în ceea ce priveşte caracterul formativ. În acest fel, o presa de calitate din punct de vedere educaţional, formativ nu poate fi accesat nici de cei interesaţi - din lipsa de bani - dar nici de cei care ar avea nevoie de ea pentru a-şi ridica nivelul educaţional, şi care au situaţii materiale bune, datorită lipsei de instrucţie a persoanelor respective.

Paun Andreea Marina